Servicii

Psihoterapia integrativă reprezintă o metodă terapeutică, ce are ca principal obiectiv dezvoltarea sinelui clientului, abordat integrativ prin prisma relației cu propriul corp, relației sinelui cu sinele, relația sinelui cu ceilalți, relația sinelui cu domeniul intercultural și contextual, relația sinelui cu mediul înconjurător, și relația sinelui cu lumea transpersonală și spirituală. Evans & Gilbert (2014).

În cadrul psihoterapiei integrative, sinele este într-o continuă dezvoltare, terapeutul observă ceea ce este în devenire cât și ceea ce este evident, abordând clientul din perspectiva transpersonală, el este astfel …dedicat dialogului, și care capitulează față de ce este între. Aceasta este o formă de contact fără țintă, în care adevărul și vindecarea ies la suprafață din interacțiune mai degrabă decât din ceea ce este deja cunoscut… Yontef (1996, p.94).

Toate lucrurile cu care ajung să ma identific de-a lungul existenței mele și pe care le accept, fac parte din Eul sau Ego-ul  meu și toate lucrurile pe care nu le pot accepta și pe care prefer să le dau la o parte, fac parte din cealaltă latură a mea, pe care Jung a denumit-o umbra mea.

Din perspectiva psihoterapiei integrative, se urmărește integrarea părților întunecate, și scoaterea lor la suprafață în vederea acceptării, pentru că ele fac parte din Sine.

Astfel că dezvoltarea socială și culturală aduce Eul într-un impas din ce în ce mai mare prin renunțarea la pulsiuni, la satisfacerea relaxată a necesităților sale naturale încă din copilărie, ducându-l în zona psihopatologiilor.

Într-un mod mult mai accesibil înțelegerii este explicată relația sinelui cu sinele de către alți teoreticieni: Prin urmare, toate lucrurile cu care mă identific, la care pot spune Da, fac parte din Eul sau Ego-ul meu și toate lucrurile pe care nu le pot accepta și pe care le combat sau pe care aș prefera să le combat fac parte din umbra mea. Astfel, din domeniul umbrei, fac parte și talente pe care nu le-am exploatat; aptitudini și abilități pe care le-am neglijat și care așteaptă să fie descoperite; potențiale care stau latente în mine. Dahlke & Hornik (2016, p. 21)

„În cursul demersului terapeutic, clientul învață faptul că toți oamenii, indiferent de nivelul de inteligență, devin victime ale unor erori de logică denumite distorsionări cognitive pe care învață să le identifice în cadrul propriului stil de gândire.” Irina Holdevici